ANALIZĂ. Cum vrea Rusia să folosească dezastrul sirian împotriva SUA. Turcia, Iran și Arabia Saudită – „marionetele”









Peste ruinele Siriei se articulează în prezent o nouă
balanță a puterilor, avându-i ca protagoniști pe Rusia, Turcia
și Iran. Totuși, ce urmărește cel mai puternic actor dintre cei
trei, Kremlinul, în raport cu factorul geopolitic
sirian?

Siria

Foto: Shutterstock

Până în acest moment, în matematica avantajului strategic din
conflictul sirian, Rusia pare a fi mânuit jocul cu cea mai mare
abilitate, consideră Xander Snyder, analistul din grupul de
expertiză al publicației Geopolitical Futures,
condusă de George Friedman.

Moscova a intervenit în Siria din două motive, este de părere
Snyder: 1) ca să obțină destulă influență în zonă în așa fel
încât să o poată canaliza apoi în negocierile cu SUA – celălalt
gigant cu ascendent geostrategic în luptele năprasnice de pe
frontul sirian – pe alte dosare de politică externă, în
schimbul garantării unei pârghii de cooperare cu regimul lui
Bashar al-Assad; 2) să păstreze la putere regimul Assad, poate
într-o nouă „versiune”, astfel încât să poată folosi
acest as din mânecă ori de câte ori are nevoie,

La ora actuală, provocarea cea mai mare a lui Bashar al-Assad,
după ce a reușit să declanșeze retragerea jihadiștilor ISIS,
este „eliminarea rămășițelor insurgenței sunnite”,
inclusiv a unor grupări precum Hayat Tahrir al-Sham, care a
preluat controlul în iulie asupra unei largi porțiuni
teritoriale din provincia Idlib, unde Turcia are mari interese.


Cine, care, cum

Între timp, planul Rusiei capătă mai multă claritate dacă ne
uităm în interiorul țării. Evenimentul care a ținut capul de
afiș la Moscova săptămâna trecută a fost vizita istorică a
regelui Salman al Arabiei Saudite. Vizita a fost prezentată
atât de presa rusă, cât și de cea internațională ca fiind în
primul rând un succes economic. Vladimir Putin și regele Salman
și-au strâns mâna deasupra unui vraf de contracte de armament
și de promisiuni investiționale mutuale. (Detalii
AICI)
.

Concomitent cu întâlnirea faraonică Putin-Salman, pe alt
meridian s-a petrecut o transformare de rol cel puțin
interesantă: gruparea Hayat Tahrir al-Sham, în spatele căreia
s-ar afla sponsorizări masive saudite și, până recent, unul
dintre inamicii de prim rang ai Turciei, a escortat o delegație
de ofițeri turci în Idlib, în timp ce forțele de recunoaștere
de la Ankara au survolat teritoriul în vederea unei desfășurări
militare de amploare.

Ambele mutări „ne indică faptul că saudiții ar putea fi
dispuși să lucreze cu Rusia în Siria, exercitând presiuni
asupra grupărilor radicale insurgente sunnite. În schimb,
saudiții vor primi un ajutor financiar foarte necesar sub forma
unor investiții. De asemenea, vor primi și asigurări că
influența iraniană în Siria va fi una limitată. Desfășurarea
Turciei în Idlib este modalitate de a realiza acest
lucru”
, crede Xander Snyder.

Analistul vede o aliniere pe termen scurt a Turciei, Arabiei
Saudite și Iranului pe placul lui Vladimir Putin. Cele trei
țări sunt în situația în care – vrând, nevrând – trebuie să
coopereze în Siria.

A) Turcia trebuie să se extindă în Siria pentru a „elimina
amenințările radicale sunnite”
la granița sa, pentru a
verifica puterea Iranului pe teritoriul sirian și pentru
menține slăbite pozițiile kurzilor sirieni în nord.

B) Iranul vrea să își consolideze puterea în Siria și Irak,
spune Snyder. Pentru a face asta, trebuie să pună „lesă”
grupărilor sunnite. Totodată, nu trebuie scăpate din privire și
relațiile dintre SUA și Iran. Săptămâna trecută, mass-media
internațională a scris că Donald Trump nu va certifica acordul
nuclear internațional din 2015 încheiat de administrația Obama
cu Iranul, pe motiv că nu servește intereselor americane de
securitate. Dacă se va ajunge în aces punct, decizia va atrage
după ea reimpunerea sancțiunilor la adresa Iranului și o
reșapare a atmosferei tensionate în Orientul Mijlociu pe
marginea programului nuclear iranian. (Detalii AICI și AICI)

C) Arabia Saudită are un „instinct financiar” de a
coopera, deoarece „are nevoie de toți banii pe care îi
poate obține”
. Totodată, saudiții au relații economice
strânse cu Casa Albă. În luna mai, în cadrul unei vizite, Trump
i-ar fi promis regelui Salman un pachet arme în valoare de 110
miliarde de dolari. Iar zilele trecute, Departamentul de Stat
al SUA a aprobat vânzarea a 44 de sisteme de apărare
antirachetă THAAD către Arabia Saudită, a 360 de rachete de
interceptare, a 16 stații mobile de controlul incendiilor și,
nu în ultimul rând, a 7 radare THAAD, la un preț estimat de 15
miliarde de dolari, se arată într-un comunicat de presă al
Pentagonului. Vânzarea, furnizată de giganții Lockheed Martin
și Raytheon, mai include și 43 de camioane, generatoare,
unități de energie electrică, echipamente de comunicații și
întreținere, precum și infrastructură de instruire a
personalului. (Detalii AICI)

D) Cu cât mai profundă va fi influența Rusiei în Siria,
unul dintre cele mai importante dosare ale Statelor Unite,
cu atât va avea șanse să obțină potențiale concesii din partea
Washingtonului în Ucraina.

Siria mai satisface, însă, pe agenda Kremlinului și un alt
aspect: comerțul cu arme.

Rusia este al doilea cel mai mare exportator de armament din
lume, după Statele Unite. Frontul sirian este și un teren de
testare a armelor, arme care vor fi apoi vândute. Avioanele de
luptă SU-30 și SU-35, elicoptere, rachete, sisteme electronice
și arme de infanterie noi, au fost testate în premieră în
războiul din Siria, după cum anunța în august Iuri Borisov,
vice-ministrul Apărării de la Moscova
.


Lasă un răspuns