Cei doi piloni ai reformei economice din Franța









Guvernul francez a anunțat recent liniile directoare
pentru un nou cod al muncii, prima reformă majoră de stimulare
a economiei prin acordarea unei flexibilități sporite
companiilor de a se adapta la piață. Urmează reorganizarea
statului francez, cea de-a doua reformă majoră dorită de
cabinetul președintelui Emmanuel Macron.

EU Leaders Meet Before G20 Summit

BERLIN, GERMANY – JUNE 29: French President Emmanuel Macron and
other EU leaders speak to the media following a meeting of
European Union leaders at the Chancellery on June 29, 2017 in
Berlin, Germany. The leaders are meeting head of the upcoming
G20 summit in Hamburg. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

de Benedicte Berner, Philippe Aghion

Modificările codului muncii au patru obiective. În primul rând,
negocierea directă între angajați și angajatori în companiile
mici și mijlocii (reprezentând 55% din totalul forței de muncă)
vor fi facilitate prin permisiunea acordată companiilor de a
negocia cu reprezentanți aleși ai lucrătorilor care nu au fost
mandatați de sindicate. În al doilea rând, dialogul social din
cadrul firmelor mai mari va fi simplificat prin contopirea
diferitelor comitete ale lucrătorilor (de igienă, sănătate,
protecția muncii etc.) într-un organism unic. În al treilea
rând, negocierile colective privitoare la salarii și angajări
vor fi descentralizate de la nivel național către nivelul
sectorial sau de companie. În ultimul rând, procedurile de
concediere se vor simplifica și vor deveni mai predictibile,
grație introducerii unor limite superioare și inferioare pentru
plățile compensatorii.

Reforma codului muncii va fi urmată curând de reforme ale
asigurărilor pentru șomaj și ale sistemelor de formare
profesională.  Asigurările pentru șomaj vor fi preluate de
guvern de la sindicate pentru a fi extinse la toate categoriile
de lucrători, inclusiv la cei independenți și la cei care și-au
dat demisia pentru a-și căuta un nou loc de muncă. Costul
reformei sistemului asigurărilor pentru șomaj este estimat la
3-5 miliarde de Euro, sumă care s-ar putea dovedi dificil de
finanțat în bugetul pe 2018 care prevede tăieri de cheltuieli
în valoare de 20 de miliarde de Euro.


Luată în ansamblu, reforma pieței muncii are în intenție să
reconcilieze o mai mare flexibilitate pentru firme de a angaja
și concedia lucrătorii (lucru de care este nevoie într-o
economie în care creșterea se bazează pe inovație și distrugere
creativă) cu o îmbunătățire a protecției financiare și a
formării profesionale a șomerilor. Piața muncii din Franța
suferă în acest moment de o uriașă discrepanță între lucrătorii
calificați ce au contracte de muncă pe termen lung și cei
necalificați care oscilează constant între șomaj și joburi pe
termen scurt. Reforma guvernului este destinată să micșoreze
această discrepanță prin creșterea mobilității sociale.

Al doilea pilon al programului economic al lui Macron, reforma
statului, are două componente majore: o modernizare a politicii
fiscale și o reorganizare a sistemului de cheltuieli publice.
Și aici reforma vrea să rezolve două vechi probleme.

În primul rând, veniturile de capital sunt taxate prea mult în
Franța față de celelalte țări dezvoltate, ceea ce descurajează
inovația și spiritul antreprenorial. În al doilea rând, banii
publici nu sunt investiți într-un mod eficient și care să
stimuleze creșterea. În al treilea rând, Franța suferă de pe
urma multitudinii de niveluri administrative care generează
ineficiență și redundanțe în furnizarea serviciilor publice.
Și, în ultimul rând, Franța rămâne o țară extrem de
corporatistă, cu o multitudine de sisteme de pensii, asigurări
de sănătate și subvenții pentru familii. Într-o economie bazată
pe inovație, în care schimbarea repetată a locului de muncă sau
chiar a sectorului este foarte probabilă pe parcursul vieții
indivizilor, acest hățiș birocratic devine o sursă de risc și
ineficiență.

În domeniul fiscal, Macron a făcut două mișcări importante.
Prima, în domeniul veniturilor, privește taxarea unică a
veniturilor de capital cu 30%; anterior, capitalul era taxat
mai mult decât munca. Cea de a doua se referă la eliminarea
taxei pe avere pentru bunurile ne-imobiliare, o mișcare pentru
încurajarea antreprenorilor și inovatorilor.

Guvernul nu s-a decis deocamdată cu privire la modul precis de
acțiune în domeniul cheltuielilor publice, deși Macron și
echipa sa analizează reformele introduse de Canada și Suedia în
anii 90. În special, guvernul ar putea decide să reducă numărul
funcționarilor publici prin eliminarea unor niveluri
administrative de guvernare regională și locală și prin
delegarea unor sarcini administrative către agenții autonome.
În plus, guvernul ar putea să comaseze toate tipurile de pensii
într-un sigur sistem (așa cum ar trebui și în domeniile
asigurărilor sociale, de sănătate și al subvențiilor pentru
familii). Aceasta îi va permite guvernului să investească în
educație, asigurări pentru șomaj sau inovație și ar respecta în
același timp angajamentele bugetare europene.

După deceniile în care Franța a cunoscut o creștere economică
scăzută, șomaj ridicat și instituții corporatiste rigide care
au blocat orice tentativă de reformă, a apărut o nouă speranță
de schimbare. Deciziile luate anul viitor ne vor arăta dacă
aceste speranțe vor fi îndeplinite.   


Lasă un răspuns