FT: Ura la adresa lui Soros este o boală globală









Investitorul și filantropul miliardar George Soros a avut un an plin. De la începutul
lui 2017, a organizat un simulacru de atac cu arme chimice
în Siria, a finanțat mitingurile împotriva lui Donald Trump din
Washington, a conceput „planul Soros” pentru inundarea Ungariei
cu refugiați, a forțat o schimbare de guvern în Macedonia, l-a
sabotat pe prim-ministrul israelian și a orchestrat concedierea
câtorva consilieri-cheie de la Casa Albă. Deloc rău la 87 de
ani.

George Soros GettyImages-462907038

Foto: Gulliver/GettyImages

Toate cele de mai sus sunt, evident, teorii ale conspirației.
Însă faptul că au ieșit la suprafață anul acesta – și că toate
conțin numele dlui Soros – nu este o simplă bizarerie. Putem
citi aici ceva important și îngrijorător despre politica
globală.

În anii 1990, dl Soros era aliniat la spiritul epocii, fiindcă
își folosea miliardele câștigate pe piața financiară pentru a
susține tranziția către democrație în Europa postcomunistă și
în alte zone ale lumii. Acum, însă, climatul politic global s-a
schimbat, iar ideile liberale bat în retragere. Pentru o nouă
generație de naționaliști – din Statele Unite până în Rusia și
Ungaria –, dl Soros a devenit personajul negativ perfect. Este
un internaționalist într-o epocă a naționalismului. Este un
susținător al drepturilor individuale, nu al drepturilor de
grup. Este pe locul 29 între cei mai bogați oameni ai planetei,
potrivit listei Forbes. Și este, de asemenea,
evreu, prin urmare poate fi distribuit cu ușurință în rolul
afaceristului internațional tenebros și speculant, rol rezervat
în trecut familiei Rothschild.

Unul dintre exemplele cele mai malițioase ale propagandei
anti-Soros de anul acesta îl asocia direct cu vechile aluzii
denigratoare împotriva familiei Rothschild. Când naționaliștii
susținători ai mișcării America First au început să se
îngrijoreze că H. R. McMaster, consilierul pe probleme de
securitate națională al președintelui Donald Trump, le elimina
încet-încet aliații din interiorul Casei Albe au creat un site
web denumit „McMaster leaks” pe care era publicată o caricatură
a dlui McMaster manevrat de păpușarii „Soros” și „Rothschild”.


În 1989, unul dintre beneficiarii unei burse Soros la
Universitatea Oxford era un tânăr activist maghiar pe nume
Viktor Orban
. Astăzi, același domn Orban este
prim-ministrul Ungariei și îl demonizează pe binefăcătorul său
de altă dată. În centrul campaniei sale pentru un nou mandat,
liderul maghiar a plasat denunțarea unui presupus „plan Soros”
prin care Ungaria ar urma să fie inundată de musulmani. Nu
există niciun astfel de plan. Ceea ce este adevărat este că dl
Soros este un generos susținător al organizațiilor caritabile
care ajută refugiații și că a sprijinit, de asemenea, planul
Uniunii Europene de relocare a refugiaților sirieni în toate
țările blocului comunitar, inclusiv în Ungaria. Acesta a fost
un pretext suficient pentru ca dl Orban să tapeteze țara
cu postere care îl înfățișează pe dl Soros râzând, alături de
îndemnul: „Nu-l lăsați pe Soros să râdă la urmă.”

Demonizarea dlui Soros în Ungaria, țara sa natală, nu este
un caz izolat. În ultimul an, el a devenit ținta atacurilor
lansate de lideri politici din Macedonia, Polonia, România și
Turcia, care susțin cu toții că acesta complotează împotriva
lor.

Dreapta paranoică din America, la rândul ei, produce materiale
anti-Soros în masă. Încă din 2007, Fox News îl numea „Omul
negru al miriadei de fundații de stânga”. La originea urii față
de Soros în Statele Unite stă probabil faptul că s-a opus
vehement războiului din Irak. Sprijinul pe care îl acordă
cauzelor liberale în Statele Unite, precum și instituțiilor
internaționale, precum ONU, a întreținut resentimentul profund
al extremei drepte.

În mod cert există o reverberație a campaniilor anti-Soros în
întreaga lume, dat fiind că tot mai multe grupuri de extremă
dreaptă aderă la aceleași teorii ale conspirației. Însă unii
dintre acești lideri cu tendințe autoritare au motive mai
concrete să se teamă de Fundația Open Society a dlui Soros,
care finanțează organizațiile societății civile care promovează
educația, libertatea presei, drepturile minorităților și
inițiativele anticorupție. În 2015, guvernul lui Vladimir Putin
a forțat închiderea Fundației Open Society din Rusia, deoarece
nu a mai fost dispus să tolereze sprijinul pe care fundația în
acorda unor organizații precum Memorial, care promova
cercetarea unor teme precum teroarea din era sovietică.

Activitățile dlui Soros l-au transformat într-o țintă în
Israel. Antisemitismul evident al multora dintre campaniile
anti-Soros din întreaga lume contează în mod evident mai puțin
pentru guvernul Netanyahu decât faptul că dl Soros sprijină
drepturile palestinienilor și alte cauze deloc populare în
rândul dreptei din Israel.

Însă în furia anti-Soros manifestată de prim-ministrul
Benjamin Netanyahu există și un
element personal. Pe măsură ce o anchetă anticorupție a început
să se apropie de membrii primei familii a Israelului, aceștia
s-au lansat împotriva dlui Soros. Yair Netanyahu, fiul
prim-ministrului, s-a plâns recent că „Fondul pentru
distrugerea Israelului, finanțat de Soros și Uniunea Europeană,
mă amenință”. El chiar a republicat o caricatură a dlui Soros
ținând lumea atârnată într-o undiță în fața unei creaturi
reptiliene, genul de imagine pe care tatăl său ar fi denunțat-o
fără discuție ca antisemită dacă ar fi fost publicată de altă
sursă.

Adepții teoriilor conspirației au o explicație pentru orice.
Așa că faptul că Financial Times publică un text de opinie în
apărarea dlui Soros va fi văzut pur și simplu drept încă o
dovadă a influenței sale diabolice. Trebuie să menționez că eu
personal am avut exact două conversații cu dl Soros. În ambele
ocazii făceam amândoi parte din același grup public de discuții
în cadrul unor seminare organizate de Consiliul European pentru
Relații Externe, un think tank finanțat parțial de dl Soros.

Nu am avut nicio conversație privată și în niciun caz nu aș
pretinde vreodată că am fi prieteni. Însă nu am nicio ezitare
în a-l aplauda pentru acțiunile sale filantropice. Simplul fapt
că astfel de acțiuni trebuie să fie apărate spune multe despre
vremurile pe care le trăim astăzi.

[email protected]

Sursa: Gideon Rachman/Financial Times 2017.
Utilizat sub licență din partea Financial Times. Toate
drepturile rezervate.


Lasă un răspuns